Lasagne alla bolognese

O amică din Italia mi-a scris rețeta pe o bucată de hârtie dictando acum vreo cincisprezece ani, ceea ce o face printre cele mai vechi pe care le știu. Culmea e că n-am modificat nimic, deși nu-mi stă-n fire. De-a lungul anilor am învățat doar că dacă ai răbdare și fierbi sosul mult timp, la foc molcom, gustul este mult mai intens, că e mai bună o carne împănată sau că foile făcute-n casă fac diferența între obișnuit și spectaculos. more “Lasagne alla bolognese”

Carbonara cu cârnați sicilieni

De foarte multă vreme aveam în minte să execut ideea asta văzută într-o carte de-a lui Jamie, a cărui fană eram acum vreo zece ani. De fapt, ideea nici măcar nu e a lui, ci a bunicului lui Genaro Contaldo (dacă-mi amintesc bine, căci cartea e acasă, iar eu umblu teleleu pe la mare, după cum bine știți). more “Carbonara cu cârnați sicilieni”

Penne cu ardei copți și anșoa

Prima rețetă de la casa bunicilor din Mangalia, unde sunt foarte norocoasă să-mi petrec o vară sabatică. Nu mă invidiați prea tare, treaba asta cu sabaticul e de-a dreptul relativă când doi copii micuți vor tot timpul ceva de la tine, de la apă la alte chestii care nu rimează cu un blog culinar. Chiar și așa, e foarte foarte bine și reușesc să fur câteva minute pe zi doar pentru mine.

Despre pastele astea, în varianta fără anșoa, mi-a povestit acum ceva vreme un amic italian. Le-am făcut atunci, combinate cu smântână parcă, dar nu m-au convins prea tare.  Pesemne nu fusesem eu foarte atentă la indicațiile lui Leo. În fine, n-am lăsat lucrurile așa și-am mai încercat o rețetă, clasică în  sudul Italiei, cu fileuri anșoa care dealtfel fac o mare diferență. more “Penne cu ardei copți și anșoa”

Rețeta de urzici cu usturoi a mamei mele

Denumirea neaoșă m-a făcut să cred multă vreme că urzicile-s românești și că doar noi le preparăm cu mândrie la ieșirea din iarnă. Am aflat între timp că și-n bucătăriile occidentale urzicile sunt prețuite și gătite cu spor, și încă în multe feluri: pesto, supă, plăcintă, cu sau fără alte verdețuri. Acum, dacă am așteptat mai bine de 30 de ani ca să le gust măcar, mai stau o vreme până la alte experimente și merg pe calea bătătorita, anume minunata mâncare de urzici cu usturoi a mamei.   more “Rețeta de urzici cu usturoi a mamei mele”

Farfalle tonno e panna

Rețeta de față e una dintre puținele excepții ale bucătăriei italiene care interzice amestecarea lactatelor cu peștele sau fructele de mare. Explicația acestei reguli este că lactatele au un gust prea pronunțat, ce acoperă aroma delicată a peștelui. Pe mine personal nu mă deranjează combinația, dar nici nu abuzez de ea. Adică nu pun niciodată parmezan peste spaghete cu scoici sau AOP, dar în același timp nu-mi imaginez risotto fără unt și brânză. Regulă de respectat sau nu, rețeta asta mi-a rezolvat familia înfometată în doar câteva minute și ca mine sigur mai sunt alte lazy mothers/tired people care e bine să o aibă în mânecă. more “Farfalle tonno e panna”

Ossobuco cu risotto in bianco

Am prestat acest ossobuco la cererea expresă a soțului meu, fără prea mult entuziasm căci sa fim serioși, cam cât de bun poate să fie un rasol de mânzat? Ăăăă… vă spun în timp ce-mi înghit vorbele anterioare: extraordinar, superb, cu sunete de plăcere în timpul fiecărei îmbucături. De fapt, pe spate m-a dat toată combinația, de ossobuco, risotto in bianco și gremolata. Așa o armonie de gusturi n-am mai intâlnit de mult. E un fel de mâncare care-mi amintește de ce iubesc bucătaria italiană și că pe buna dreptate are o așa de mare popularitate.

Un clasic al regiunii Lombardia cu a sa capitală Milano, ossobuco cu risotto este unul din puținele feluri unice <piatto unico> ale italienilor. Sunt atat de multe variațiuni ale rețetei, cu chefi care mai de care adaugând ba dafin, ba rozmarin, ba tone de roșii, căci cu greu mai răzbați să găsești o rețetă aproape de originea milaneza. Rezistati si nu puneți alte condimente, chiar nu e nevoie. more “Ossobuco cu risotto in bianco”

Cannelloni cu urdă și spanac

Aveam vreo 300 de grame de urdă grasă, de la sibieni, parcată de mama în frigider și o tot ocoleam de două zile. Într-un final m-a lovit inspirația: urda e de fapt ricotta, iar cea mai renumită rețetă cu ricotta pe care o știu implică spanac și paste. Sa fie deci cannelloni cu ricotta și spanac.

Este prima dată când fac cannelloni în casă și ma simt ca și când am condus Fiat toată viața, iar acum m-am urcat în sfârșit în Ferrari. Cam așa de mare e diferența de gust între ce am mâncat toată viața prin restaurante și cannelloni ăștia. Zău că merită efortul, dar ca un special treat pentru cineva la care țineți, altfel, mille grazie, mănânc roșii și brânza.

Cannelloni au fost inventați acum o sută ai ceva de ani în golful Napoli. Restaurantul unde Antonino Ercolano i-a gătit prima oară există și astăzi în Sorrento, numit ’o Parrucchiano (porecla lui Antonino). more “Cannelloni cu urdă și spanac”