Biscuiți cu portocale

Originea biscuiților cu unt e notată de wiki ca fiind daneză, cu rădăcini pe la începutul secolului trecut. Dar pentru că de fapt vorbim de fapt de un pâte sucrée aromat, îmi iau libertatea să cred că acești biscuiți,  minunat de fragezi și parfumați, vin din țara cu tarte și ecleruri. more “Biscuiți cu portocale”

Croque madame

O variațiune a mai cunoscutului croque monsieur, cu un ou prăjit în plus, faimosul senviș și-a făcut apariția la începutul secolului trecut,  în meniul unei cafenele pariziene. Are în compoziție sos bechamel, muștar Dijon, jambon, brânză (tradițional se folosește emmental sau gruyere) și două felii de pâine. Adică ingredientele unui brunch perfect pe care mă angajez să-l pregătesc oricui aduce șampania. more “Croque madame”

Quiche Lorraine

Probabil cea mai cunoscută și apreciată plăcintă franțuzească, quiche-ul își are originile în Germania.  Numele provine de la cuvântul german küchen care înseamnă plăcintă, iar pe vremuri era pregătit din aluat de pâine, ceapă și carne grasă, adică ce aveau fermierii prin gospodărie.

Până la pate brisée și brânzeturi fine a fost cale lungă, asumată de francezi, care au reușit să  transforme o umilă plăcintă într-o delicatesă cunoscută în toată lumea. more “Quiche Lorraine”

Les éclairs

Eclerul îi este atribuit lui Antonin Carême (1784-1833), unul dintre primii chefi care au practicat le grand cuisine cu recunoaștere internațională. Geniul culinar nu i-a adus însă doar gloria, ci și sfârșitul la numai 48 de ani. Orele și zilele petrecute în bucătărie însemnau în acea vreme o expunere îndelungată la  dioxidul de carbon emis de cărbunii la care se pregătea mâncarea, astfel că pasiunea pentru gătit  nu-ți  asigura o viață prea lungă .

Inițial i se spunea ‘pâinea ducesei’, însă ulterior numele i-a fost schimbat în ‘éclair’ (fulger în franceză) pentru că era atât de bun, încât se mânca într-o secundă. După mine puteau să-i zică la fel de bine și ‘oh là là’, mai bine că nu m-a întrebat nimeni. more “Les éclairs”

Blanquette de veau

Rețeta datează din 1700, regăsindu-se în meniurile primelor restaurante pariziene. Deși n-a încăput printre vedetele din Julie si Julia, blanquette-ul este un fel pricipal important în gastronomia franceza și cucerește prin sosul alb și cremos, fără să fie greu, care îmbracă perfect vițelul și legumele poșate.

Mâncarea se face tradițional cu vițel, dar se potrivește foarte bine și altor bucăți fragede de porc sau miel. În Franța, fiecare mamă are rețeta ei, pe principiul binecunoscut ‘câte bordeie, atâtea obiceie’. Am scormonit și eu pe la Bocuse, Roux Jr., Ramsay și R. Blanc, iar într-un final m-am oprit la varianta lui Alain Ducasse. Mi s-a părut mai ușoară (fără gălbenușuri sau kilograme de smântână) și cu mai multe legume, potrivita pentru întreaga familie kids included.  more “Blanquette de veau”

Lapin a la moutarde (iepure cu muștar)

Nu gătesc des iepure și mă întreb de ce de fiecare dată când îl mănânc și ling farfuria. Poate din obișnuință înhaț din raft mai degrabă porcul, vita sau curcanul, chiar dacă de ceva vreme iepurele e chiar accesibil și se găsește în mai toate supermarketurile. Că tot se apropie 2016, voi pune iepurele la loc de cinste pe my new year resolution list.  more “Lapin a la moutarde (iepure cu muștar)”