Pesto

Originar din Genoa, pesto este un sos care se face în mojar cu muguri de pin, busuioc proaspăt, usturoi, ulei de măsline, Parmigiano-Reggiano și Fiore Sardo, o brânză de oaie. Există însă multe alte tipuri de pesto (vezi alla calabrese sau alla siciliano), iar spre bucuria mea chefii mari ca Antonio Carluccio acceptă varietatea și dau dezlegare la substituirea ingredientelor mai greu de găsit. more “Pesto”

Ossobuco cu risotto in bianco

Am prestat acest ossobuco la cererea expresă a soțului meu, fără prea mult entuziasm căci sa fim serioși, cam cât de bun poate să fie un rasol de mânzat? Ăăăă… vă spun în timp ce-mi înghit vorbele anterioare: extraordinar, superb, cu sunete de plăcere în timpul fiecărei îmbucături. De fapt, pe spate m-a dat toată combinația, de ossobuco, risotto in bianco și gremolata. Așa o armonie de gusturi n-am mai intâlnit de mult. E un fel de mâncare care-mi amintește de ce iubesc bucătaria italiană și că pe buna dreptate are o așa de mare popularitate.

Un clasic al regiunii Lombardia cu a sa capitală Milano, ossobuco cu risotto este unul din puținele feluri unice <piatto unico> ale italienilor. Sunt atat de multe variațiuni ale rețetei, cu chefi care mai de care adaugând ba dafin, ba rozmarin, ba tone de roșii, căci cu greu mai răzbați să găsești o rețetă aproape de originea milaneza. Rezistati si nu puneți alte condimente, chiar nu e nevoie. more “Ossobuco cu risotto in bianco”

Cannelloni cu urdă și spanac

Aveam vreo 300 de grame de urdă grasă, de la sibieni, parcată de mama în frigider și o tot ocoleam de două zile. Într-un final m-a lovit inspirația: urda e de fapt ricotta, iar cea mai renumită rețetă cu ricotta pe care o știu implică spanac și paste. Sa fie deci cannelloni cu ricotta și spanac.

Este prima dată când fac cannelloni în casă și ma simt ca și când am condus Fiat toată viața, iar acum m-am urcat în sfârșit în Ferrari. Cam așa de mare e diferența de gust între ce am mâncat toată viața prin restaurante și cannelloni ăștia. Zău că merită efortul, dar ca un special treat pentru cineva la care țineți, altfel, mille grazie, mănânc roșii și brânza.

Cannelloni au fost inventați acum o sută ai ceva de ani în golful Napoli. Restaurantul unde Antonino Ercolano i-a gătit prima oară există și astăzi în Sorrento, numit ’o Parrucchiano (porecla lui Antonino). more “Cannelloni cu urdă și spanac”

Ca scorțișoara în vinetele umplute

În ultima vreme am început să mă uit un pic altfel la banala scorțișoară. Un vârf de cuțit și orezul basmati capătă arome nebănuite, un batonaș în interior și puiul la cuptor se transformă într-un deliciu. Recunosc că m-a intrigat un pic condimentul, așa că am făcut un pic de research și am aflat că e și un antioxidant foarte bun, folosit în scopuri curative încă din antichitate. Originea e bănuită a fi feniciană, dar cum niciun manuscris fenician nu a supraviețuit, cea mai veche mențiune cunoscută a scorțișoarei este în vechiul testament: kinnamon (ebraica).

Vinetele astea evreiești umplute sunt minunat de aromate și savuroase, sănătoase și simplu de făcut. Am făcut mai multe modificări rețetei originale (Ottolenghi, desigur), printre care aceea de a o adapta gusturilor autohtone prin reducerea drastică a cantității de scorțișoară. more “Ca scorțișoara în vinetele umplute”

Linguine AOP cu midii

Sfânta treime a sosurilor de paste, Aglio, Oglio e Pepperoncini e unul din preferatele jumătății mele mai bune, așa că îl pregătesc destul de des. Era o vreme când mâncam paste AOP la fiecare răsărit de soare de după o noapte cu zornăit de sticle goale. Acum suntem un pic mai diet conscious și le gătim mai rar, dar când o facem ne batem pe ele. more “Linguine AOP cu midii”

Frittata

Parte importantă a micului dejun în cucina povera (bucătăria țărănească italiană), numele derivă desigur din verbul friggere.  Nu există, rețete consacrate pentru frittata – la origine se gătea cu ce avea fiecare prin frigider, fapt care se păstrează și astăzi. Componentele de bază sunt ouăle, cărora li se adaugă orice legume sotate, ceva brânza rasă și opțional carne (șunca, salam etc). Nu puțini pun și spaghetele rămase de cu seară.

Mi s-a părut amuzant că în italiană există expresia ‘hai fatto una frittata’, care la noi s-ar traduce tot folosind un fel de mâncare ce nu arată pretențios: ‘ai făcut o varză’. more “Frittata”

Fettuccine Alfredo un pic răstălmăcite

Dac-ar mai trai ca să vadă cum ii transform celebrele fettuccine, cred ca Alfredo ar lua primul avion spre Romania numai ca sa ma urecheze. Rețeta originală are doar trei ingrediente (paste, unt și parmezan), dar cum am mâncat-o chiar în inima Romei cu pancetta și legume, am prins curaj să-i măcelăresc și eu omului rețeta. Astăzi am folosit peștele pe post de proteină, însă se poate substitui  perfect cu orice șunculiță afumată. more “Fettuccine Alfredo un pic răstălmăcite”