Spaghete cu pesto aromat de rucola, busuioc și avocado

Pesto believer = persoană care consumă diverse variante de pesto, pe parcursul mai multor zile, unele consecutive. Nu se simte bine dacă n-are în frigider un borcănaș verde, acoperit cu ulei de măsline. Câteodată și-n congelator. Se gândește frecvent la cum să toace și să combine diverse frunze din piață.  Chiar de nu te regăsești ca mine în definiția de mai sus, acest pesto italo-californian are mari șanse să te convingă. Eu am promis că nu mai schimb programul când o văd pe Giada, căreia i-am adaptat rețeta. more “Spaghete cu pesto aromat de rucola, busuioc și avocado”

Pasta alla Norma (paste siciliene cu vinete și roșii)

Printre cele mai vechi și cunoscute rețete siciliene, pastele alla Norma sunt și primele pe care m-am încumetat să le gătesc pe vremea când cunoștințele mele culinare se rezumau la o ciorbă și niște șnițele. Îmi amintesc că eram fan Jamie Oliver, iar cartea lui Cu Jamie în Italia devenise un fel de Larousse gastronomique pentru micuța mea bucătărie de la etajul 8. more “Pasta alla Norma (paste siciliene cu vinete și roșii)”

Lasagne alla bolognese

O amică din Italia mi-a scris rețeta pe o bucată de hârtie dictando acum vreo cincisprezece ani, ceea ce o face printre cele mai vechi pe care le știu. Culmea e că n-am modificat nimic, deși nu-mi stă-n fire. De-a lungul anilor am învățat doar că dacă ai răbdare și fierbi sosul mult timp, la foc molcom, gustul este mult mai intens, că e mai bună o carne împănată sau că foile făcute-n casă fac diferența între obișnuit și spectaculos. more “Lasagne alla bolognese”

Penne cu ardei copți și anșoa

Prima rețetă de la casa bunicilor din Mangalia, unde sunt foarte norocoasă să-mi petrec o vară sabatică. Nu mă invidiați prea tare, treaba asta cu sabaticul e de-a dreptul relativă când doi copii micuți vor tot timpul ceva de la tine, de la apă la alte chestii care nu rimează cu un blog culinar. Chiar și așa, e foarte foarte bine și reușesc să fur câteva minute pe zi doar pentru mine.

Despre pastele astea, în varianta fără anșoa, mi-a povestit acum ceva vreme un amic italian. Le-am făcut atunci, combinate cu smântână parcă, dar nu m-au convins prea tare.  Pesemne nu fusesem eu foarte atentă la indicațiile lui Leo. În fine, n-am lăsat lucrurile așa și-am mai încercat o rețetă, clasică în  sudul Italiei, cu fileuri anșoa care dealtfel fac o mare diferență. more “Penne cu ardei copți și anșoa”

Farfalle tonno e panna

Rețeta de față e una dintre puținele excepții ale bucătăriei italiene care interzice amestecarea lactatelor cu peștele sau fructele de mare. Explicația acestei reguli este că lactatele au un gust prea pronunțat, ce acoperă aroma delicată a peștelui. Pe mine personal nu mă deranjează combinația, dar nici nu abuzez de ea. Adică nu pun niciodată parmezan peste spaghete cu scoici sau AOP, dar în același timp nu-mi imaginez risotto fără unt și brânză. Regulă de respectat sau nu, rețeta asta mi-a rezolvat familia înfometată în doar câteva minute și ca mine sigur mai sunt alte lazy mothers/tired people care e bine să o aibă în mânecă. more “Farfalle tonno e panna”

Cannelloni cu urdă și spanac

Aveam vreo 300 de grame de urdă grasă, de la sibieni, parcată de mama în frigider și o tot ocoleam de două zile. Într-un final m-a lovit inspirația: urda e de fapt ricotta, iar cea mai renumită rețetă cu ricotta pe care o știu implică spanac și paste. Sa fie deci cannelloni cu ricotta și spanac.

Este prima dată când fac cannelloni în casă și ma simt ca și când am condus Fiat toată viața, iar acum m-am urcat în sfârșit în Ferrari. Cam așa de mare e diferența de gust între ce am mâncat toată viața prin restaurante și cannelloni ăștia. Zău că merită efortul, dar ca un special treat pentru cineva la care țineți, altfel, mille grazie, mănânc roșii și brânza.

Cannelloni au fost inventați acum o sută ai ceva de ani în golful Napoli. Restaurantul unde Antonino Ercolano i-a gătit prima oară există și astăzi în Sorrento, numit ’o Parrucchiano (porecla lui Antonino). more “Cannelloni cu urdă și spanac”

Linguine AOP cu midii

Sfânta treime a sosurilor de paste, Aglio, Oglio e Pepperoncini e unul din preferatele jumătății mele mai bune, așa că îl pregătesc destul de des. Era o vreme când mâncam paste AOP la fiecare răsărit de soare de după o noapte cu zornăit de sticle goale. Acum suntem un pic mai diet conscious și le gătim mai rar, dar când o facem ne batem pe ele. more “Linguine AOP cu midii”